1. Se spune că era odată şi o dată
Pentru că astfel de lucruri se petrec, bineînţeles,
În vremuri imemoriale
Odată şi o dată – dar,
Se pare că, ele s-ar putea, la fel de bine şi repeta –
Odată şi încă o dată, se pare că
Era Cuvântul
2. De atunci multe lucruri s-au întâmplat
În esenţă aceleaşi
Cuvântul repetat în vremuri memoriale
3. Reţetar de reproducere a Cuvântului
Se pare că există o anumită reţetă
După care,
În momentul în care ţi-e dor de El,
Îl poţi repeta.
Nu există aproape nici o garanţie de reuşită.
Reproducerea poate fi absolut inacurată şi deci
Absolut nesatisfăcătoare.
O dată invocat, Cuvântul s-ar putea să nu mai plece
Şi să te bântuie pentru totdeauna
Şansele ca el să apară întreg,
Fără malformaţii congenitale,
Sunt aproape nule.
Iar reţeta este totalmente necunoscută
Vreunui pământean.
4. A venit din nou vremea lui Don
Vreme ceţoasă, alburie, vreme fără cer
În care vârfurile clădirilor străpung nefiinţa
Şi se estompează în ea
E o vreme poetică
În care îl vom regăsi pe Don absent
Pentru că Don nu se regăseşte în ea.
Poate e puţin prea melancolic
5. Moment în care se operează o ajustare a cantităţii de melancolie
După cum s-a notat deja, aparent, există o reţetă
Care, bineînţeles trebuieşte urmată întocmai
Un reţetar de invocaţie
a cuvintelor
Însă melancolia, aparent, se presară
După gust
6. Don stă aşezat în fotoliu
Postură nu tocmai fericită
Dar pictorul e chemat să picteze la comandă
Aşa că va trebui să-l redea întocmai
Don e preocupat de cu totul altceva
Iar prin fereastra-oglindă a lui Velasquez, pictorului
nu i se reflectă decât indiferenţa:
Don stă indiferent, aşezat în fotoliu
7. Despre picturile care se scriu
E momentul ca pictura să semnifice din nou
Să se constituie ca lectură
Cuvintele se vor mângâiate, deci, de pensule moi
Pe toată suprafaţa pielii
Cu grijă, şi îndelung
Până ce iau fiinţă
Din dorinţă.
Cuvintele s-au aşezat lascive pe pat şi visează
Visează mângâieri colorate
Cuvintele au febră şi delirează
8. Între timp, Don, îşi ajustează absenţa
Don se plânge de nefiinţă
Şi de alte dureri ale toracelui
Pretinde că prezintă goluri, găuri negre
A se umple de constelaţii
Don colecţionează în acelaţi timp, în cutia lui magică, cea cu patru camere:
Toate femeile lui Barbă Albastră – deghizat în Don Juan
Praf, mult praf, în săculeţi de câte două sute de grame, de catifea, legaţi cu şnur aurit, grupaţi câte trei. Când are nevoie, scoate câte unul, îl desface cu îndemânare şi… pfuuu…
Dispare în ceaţa lăptoasă de afară.
Margareta, din când în când, se suie pe mătură
Şi îl caută prin praful de stele
9. Două cuvinte despre Margareta se usucă şi mor
10. Margareta pictează
Ferestre pe stele
Margareta, ca să fim sinceri, îl pictează pe Don.
Margareta n-a citit cartea despre maestru şi e autodidactă
Margareta mângâie cu mătura ei cuvintele
Până când ele se transformă în om
Cuvintele toate, o înconjoară, o iau în braţe, dansează în jurul ei
Margareta îşi ia mătura şi zboară.
Margareta mătură stelele.
Le strânge toate în săculeţi mici, de cânepă, legaţi cu sfoară, grupaţi câte trei. Când e cazul, deschide câte un săculeţ, prinde cu grijă stelele şi i le aşează toate în frunte lui Don.
9. Don continuă să fie absent în tot acest timp
Îşi trece mâna peste frunte, grăbit, şi-şi scutură stelele.
Stelele se usucă şi mor.
8. Don apare ca o împunsătură de ac
În ţesătura cuvintelor
Cuvintele, toate se înfioară, foşnesc, tremură tomnatec, în roşu, verde şi galben
Cuvintele sunt pătrunse ca de un pilon,
Prin şira spinării, până în moalele capului
Cuvintele aleargă pe pânză, lăsând în urma lor dâre de lumină
Margareta semnează cuminte, cu negru.
7. Despre Absenţa prezenţă.
Vom scrie ceva mai încolo.
8. Despre prezenta absenta
9. S-au spus suficiente cuvinte
consumate în rostire
11. Adevărul se afla între litere
Din pacate acest lucru e posibil doar în prezența lor
așa, ca la confesionar
12. Prezența absență doarme mult, adânc
nu doare, e doar sterilă
e atotputernică și copleșitoare
e ucigașă
te transformă instantaneu în lutul mut din care te-ai facut
13. Infernul cu pisicile lui negre
E mijlocul de locomoție al margaretei
Dar unde e margareta?
14. Unde e Don
14. Nu mai e nimic
Margareta s-a suit într-o zi pe matură
s-a dus după Don în măruntaiele infernului
15. Unde aflăm dacă Don era într-adevăr mort
16. O poveste bună trebuie să știe când și cum să se termine
Nu e și cazul acestei povești care-și caută rabdatoare continuarea
Această poveste nu dorește sa fie una bună.
vrea să fie o poveste obișnuita, cu copii și până la adânci bătrâneți
Leave a Comment so far
Leave a comment
