de Ioana-Raluca Raducanu [ira luca ]
2010-01-10 | |
Miroase plăcut a lumină oranj
În camera asta lucrurile sunt moi
diafane
trec stoluri tăcute de fluturi
şi e pace
e linişte şi cald
Eşti tu
Nimeni nu întreabă nimic
lucrurile se aştern calde la picioarele noastre
se întind moi şi plăcute, aşteaptă mângâieri
sunt toate ale noastre
E cald şi e în mine
Acesta este Don
Despre Don cuvintele s-au lovit de pereții lui Sade
şi-au lăsat în ei unghiile de lapte
și literă cu literă s-au scurs din carte
în sfârşit eliberate.
Adevărate
Adevărul se scurge moale printre aşternuturi
Adevărul e o stare de bine, oarecum trandafirie
fiindcă acolo stă el, într-un balansoar
dintr-o cameră coraille
Adevărul e moale şi răbdător
Îţi curge prin tot trupul, e un şarpe alb ce-ţi păzeşte cochilia
pe dinăuntru
adevărul din mine eşti tu
concomitent şi real
cald mirosind a roz
pielea ta
gust moale cu limba apusul
s-a strâns, copt, aburind, între aşternuturi, cărămiziu
şi oranj
transparent, translucid
îmi rămâne dulce pe limbă
intră, se strecoară în străfunduri
alunecă pe esofag, îl simt, cu stomacul
o cană de apă rece, mirosind a pietre
totul se întâmplă
lucrurile, eu – în tâmplă cu ele
şi aici eşti tu
când clipa se întinde leneşă peste tot
larg deschis, pieptul
ritmic – mă nasc în mine şi-n afară
sunt fiecare fir de iarbă
vreodată sub tălpile tale
Leave a Comment so far
Leave a comment
