Din când în când te mai apucă amocul mai ales dacă eşti om sensibil şi creativ şi eşti tratat drept carne de tun de către oameni care au impresia că banii se pot face numai cu biciul [şi] pe spatele altora. Adică proşti manageri de firmuliţe care spun ca fac advertising care cred că şi anume creaţia trebuie ţinută în frâu să nu cumva să dea pe din-afară. Care cred că omul creativ când pretinde că îşi exercită funcţia şi cum s-ar zice crează, de fapt se trage pe cur [se dă pe mess] şi pentru ce ai nevoie de research că io nu te plătesc pentru research, parazit pe spatele meu ce eşti! Care cred că dacă pun creativul să facă DTP sau  accounting el va ieşi cu un mega profit, pentru că nu se poate să ai tu timpi morţi pe care să ţi-i plătesc şi să iau un om specializat să facă treburile astea când poti să le faci tu! Că ce dacă nu ies bine, tu le plăteşti că ţi le trag din salar! De fapt oamenii ăştia care se dau mari manageri şi marketeri habar n-au că dacă ar înţelege că a stimula omul să facă ceea ce vrea şi ce ştie mai bine să facă,  şi a-i crea condiţiile necesare pt asta, sau chiar numai a-l lăsa să o facă ar câştiga … fără număr, fără număr – şi în ceruri şi pe pământ. În momente când realizezi asta îţi dai seama că locul tău e altundeva. Aşa că cel mai bun lucru e să-ţi faci bagajele, să-ţi iei copywriterul cu tine şi să cauţi locul şi oamenii care chiar înţeleg cum e treaba cu viaţa asta. Cred că la asta s-a gândit ea, copywrititza mea, care este când mi-a trimis piesa asta: